Un ultim vuiet
Din adanc picura intuneric
Si tacerea imi inchide pleoapele
Sub adierea unei tristeti
Ochi legat,
Ochi inchis
Si o durere venita cu-adevarat
Usor in neant m-a impins.
Alerg pe o campie verde
Si simt cum ceva se pierde...
E sufletul meu
Se-ndeparteaza cu noblete,
iar dragostea ce-a mai ramas
E incalzita de razele de soare
Ce au apus agale!
Apropierea somnului
e ceva divin,
O mangaiere a noptii, ceva fin
Ce face sa uit tristetea
privind a noptii frumusetea.
Acum 2 ore
2 comentarii:
versurile tale....o alinare pentru suflet.
Atat de frumoase, de triste, de reale...
Claudde
ma bucur ca ai revenit si te mai astept desigur!
Trimiteți un comentariu