Apropierea somnului

februarie 07, 2009
Un ultim vuiet
Din adanc picura intuneric
Si tacerea imi inchide pleoapele
Sub adierea unei tristeti
Ochi legat,
Ochi inchis
Si o durere venita cu-adevarat
Usor in neant m-a impins.
Alerg pe o campie verde
Si simt cum ceva se pierde...
E sufletul meu
Se-ndeparteaza cu noblete,
iar dragostea ce-a mai ramas
E incalzita de razele de soare
Ce au apus agale!

Apropierea somnului
e ceva divin,
O mangaiere a noptii, ceva fin
Ce face sa uit tristetea
privind a noptii frumusetea.

2 comentarii:

Anonim spunea...

versurile tale....o alinare pentru suflet.
Atat de frumoase, de triste, de reale...

Claudde

floren_a spunea...

ma bucur ca ai revenit si te mai astept desigur!