Cu ploaia in suflet si stropi lunecati pe uscatele buze
Vantul lasa durerea si duce departe miile de frunze
Cu razele de soare ce incearca din rasputeri sa reapara
O toamna doar a mea: o simteam, o atingeam... odinioara!
O toamna devreme, o toamna candva a noastra
Cu frunze raslete pe lujerii uscati, demult in noapte uitati
Privirea incetosata in urma priveste agale, frumusetea
Sufletul ramane impietrit, ii ramane doar tristetea!
3 comentarii:
toamna :) ... anotimpul cercetării sinelui :)
Bonita foto otoñal
@Tzzumbi cumva adevarat! ;)
@ Leovi
Welcome! Thanks for visit and comment! See ya! :)
Trimiteți un comentariu