Tacere…

august 31, 2010
Tacere aici, tacere acolo
Tacerea timpului ce trece
Durere simtita, durere resimtita
In noapte tarziu…
Oare ploua?! e trecut de miezul noptii
Simt frigul cum patrunde,
Simt fiorii nebuniei de odinioara,
Se-aud vorbe departe –
Cainii dorm, e liniste… tacere!

2 comentarii:

Daniel BLU spunea...

:)
Imi pare mai... condensat ceea ce vrei sa exprimi...
Versul tau e mai liber... totusi...liber sa ce?
Incotro-ti indrepti tu pasii versurilor? ce cauti cu ele? pe cine cauti?
Am tot incercat sa le simt ca pe un tablou static, ca pe o descriere... dar nu prea mi-a iesit, asa ca tind sa cred ca incerci sa exprimi un...quest al sufletului tau, gresesc? daca da, te rog sa ma lamuresti...
Multumesc anticipat :)

Florena spunea...

Ma misca interesul tau de a intelege ceea ce scriu si transmit prin aceste randuri... Este greu de inteles jocul de cuvinte, cu atat mai mult cu cat nu stii de unde izvorasc, nu stii cauza!:) Versurile sunt din stari de moment, cuvinte si ganduri, moment prezent, dar si trecut... este vorba de aici, dar si de un posibil acolo undeva!
Strict legat de "Tacere...", tacerea era de ambele parti, timpul se scurgea si nimeni nu spunea nimic. Am adus acolo si "durerea"- ea este mereu prezenta, simtita, resimtita :) Toate astea: tacerea, durerea au fost simtite tarziu in noapte. Trecutul este marcant pt. personaj astfel frigul cumva ia locul acelor fiorii ce odata i-a simtit. Legat de vorbe, se auzeau la propriu departe, la fel cum si linistea noptii era prezenta, cainii nu mai latrau ca in alte nopti :)