Noapte! suflet trist si plange
Durere, lacrima pe obraz de prelinge
De ce atata suferinta?!
Sa plec e ultima dorinta!
Se revolta fiori ai anarhiei
Simte asemeni nisipului clepsidrei
Atata suferinta, atata umilinta
Sa plec e ultima dorinta!
Ciudat, intunericu-i lumina
Aceasta noapte devine ziua
Timpul se scurge pe lang'a sa fiinta
Sa plec e ultima dorinta!
E frig! Si-atat de pustiita
Trist suflet, se simte parasita
Vrea, si nu poate rupe zagazul firii
Calca durerea, spre "varful" fericirii!
Scaldati in lacrimi, viseaza la fericire
Se gandeste, daca exista iubire?!
Trezita din reverie, s-a stins o luminita
Sa plec ramane ultima sa dorinta!
Sa plec, o ultima dorinta!
In suflet zace prea multa suferinta
De tot ce-i viciat s-a saturat
Sa parasesc lumea cu-adevarat?!
Acum 19 ore
2 comentarii:
versurile sunt frumoase, poveste Unele dureroase ......... Felicitari si pt torturile
Multumesc frumos Daniela de vizita, comentariu! Adevarat,multa tristete in versuri!
Multumesc frumos pt. apreciere, vis-a-vis de torturi! :)
Trimiteți un comentariu